1.
Răspunsul la această întrebare e
foarte asemănător celui precedent.
Fireşte,
nu există puteri „nefireşti", iar inventarea unei puteri inexistente este,
evident, doar un apel la magie. La fel de evident însă este şi faptul că
fiecare individ are multe aptitudini de care nu e conştient. Pe măsură ce
conştientizează tot mai mult, poate dezvolta aptitudini ce îi par extrem de
surprinzătoare. Dar nimic din ce poate să facă nu se poate compara nici câtuşi
de puţin cu straşnica surpriză pe care o are când îşi aminteşte Cine e. Toată
învăţătura şi toate eforturile să îi fie dirijate spre această singură mare
surpriză finală, şi nu va fi satisfăcut să se lase întârziat de micile surprize
ce pot să îi vină pe parcurs.
2.
Sigur, există multe puteri
„parapsihice" care sunt clar pe linia acestui curs.
Comunicarea
nu e limitată la şirul mic de canale pe care îl recunoaşte lumea. Dacă ar fi,
nu ar avea niciun rost să se încerce predarea mântuirii. Ar fi imposibil de
realizat. Limitele pe care lumea le impune comunicării sunt principalele
bariere în calea resimţirii directe a Spiritului Sfânt, a Cărui Prezenţă e
mereu la îndemână şi a Cărui Voce e accesibilă doar să o auzi. Aceste limite
sunt stabilite din cauza fricii, căci - fără ele - zidurile ce împrejmuiesc
toate locurile separate ale lumii s-ar prăbuşi la sunetul sfânt al Vocii Sale.
Cine transcende aceste limite în orice fel devine pur şi simplu mai firesc. Nu
face nimic special, iar realizările lui nu conţin niciun strop de magie.
3.
Aptitudinile aparent noi care pot fi
acumulate pe parcurs pot fi foarte utile.
Date
Spiritului Sfânt şi folosite sub îndrumarea Lui, sunt preţioase mijloace
didactice. În această privinţă, întrebarea referitoare la felul în care au
apărut este irelevantă. Singurul considerent important e felul în care se
folosesc. Luarea lor ca scopuri în sine, indiferent cum se face, va întârzia
progresul. În plus, valoarea lor nu constă în dovedirea vreunui lucru: reuşite
din trecut, neobişnuită sintonie cu cele „nevăzute" sau favoruri
„speciale" din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu dă favoruri speciale şi
nimeni nu are puteri care să nu le fie accesibile tuturor. Numai prin trucuri
magice se „demonstrează" puterile speciale.
4.
Autenticul nu e folosit pentru a
amăgi. Spiritul Sfânt e incapabil de amăgire şi poate folosi numai aptitudini
autentice.
Ce
e folosit pentru magie Lui Îi este inutil. Dar ce foloseşte El nu poate fi
folosit pentru magie. Există însă o atracţie deosebită pentru aptitudini
neobişnuite care pot fi curios de tentante. Iată potenţe pe care Spiritul Sfânt
le vrea şi de care are nevoie. Eul însă vede în aceleaşi potenţe un prilej de-a
se ridica în slăvi. Potenţele transformate în slăbiciune sunt o adevărată
tragedie. Dar ce nu I se dă Spiritului Sfânt trebuie să se dea slăbiciunii,
căci ce se refuză iubirii se dă fricii, şi va fi, în consecinţă, înfricoşător.
5.
Chiar şi cei care nu mai pun preţ pe
lucrurile materiale ale lumii mai pot fi amăgiţi de puterile
„parapsihice".
Deoarece
s-a retras investiţia făcută în darurile materiale ale lumii, eul s-a trezit
serios ameninţat. El poate fi încă destul de puternic să se refacă în spatele
acestei noi tentaţii să îşi recâştige forţele prin înşelătorie. Mulţi nu au
văzut ce se ascunde aici în spatele mecanismelor de apărare ale eului, deşi nu
sunt deosebit de subtile. Dar, dată dorinţa reziduală de-a fi amăgit, amăgirea
devine uşoară. Acum, „puterea" nu mai e o aptitudine autentică şi
folosirea ei nu mai prezintă încredere. E aproape inevitabil că, dacă individul
nu se răzgândeşte în privinţa scopului „puterii"
sale, va sprijini incertitudinile în privinţa ei cu o amăgire tot mai mare.
6.
Orice aptitudine pe care şi-o
dezvoltă cineva are potenţialitatea pentru bine.
Nu
există excepţii în această privinţă. Şi, cu cât e mai neobişnuită şi mai
neaşteptată puterea, cu atât îi este mai mare utilitatea potenţială. Mântuirea
are nevoie de toate aptitudinile căci, ce vrea lumea să distrugă, Spiritul
Sfânt vrea să refacă. Aptitudinile „parapsihice" s-au folosit la invocarea
diavolului, ceea ce înseamnă că s-au folosit, pur şi simplu, la întărirea
eului. Există însă tot aici şi un mare canal de speranţă şi vindecare în slujba
Spiritului Sfânt. Cei ce şi-au dezvoltat puteri „parapsihice" nu au făcut
decât să lase să se ridice unele dintre limitele pe care le-au impus propriei
lor minţi. Dacă îşi folosesc libertatea sporită să se încarcereze şi mai tare,
nu fac decât să îşi impună şi mai multe limite.
Spiritul
Sfânt are nevoie de aceste daruri, iar cei ce I le oferă Lui, şi numai Lui,
merg cu recunoştinţa lui Cristos în inimi şi cu viziunea Lui cea sfântă nu cu
mult în urmă.
din - Curs de Miracole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu