1.
E o
întrebare pe care trebuie să şi-o pună fiecare.
Fireşte,
pacea pare să fie imposibilă aici. Şi totuşi, Cuvântul lui Dumnezeu promite
alte lucruri care par imposibile, pe lângă acesta. Cuvântul Lui a promis pace.
A mai promis că nu există moarte, că învierea trebuie să aibă loc şi că
renaşterea e moştenirea omului. Lumea pe care o vezi nu poate fi lumea pe care
o iubeşte Dumnezeu, şi totuşi, Cuvântul Lui ne asigură că El iubeşte lumea.
Cuvântul lui Dumnezeu a promis că pacea e posibilă aici, iar ce promite El nu
poate să fie imposibil. Dar e adevărat că lumea trebuie privită altfel, dacă e
să se accepte promisiunile Lui. Ce este lumea e doar un fapt. Nu poţi alege ce
să fie. Dar poţi alege cum să o vezi. De fapt, chiar trebuie să alegi.
2.
Să
revenim la problema judecăţii. De data aceasta, întreabă-te ce are o mai mare
probabilitate de adevăr: judecata ta sau Cuvântul lui Dumnezeu.
Căci
ele spun lucruri diferite despre lume şi lucruri atât de opuse, încât nu are
sens să încerci să le reconciliezi. Dumnezeu oferă lumii mântuire; judecata ta
vrea să o condamne. Dumnezeu spune că nu există moarte; judecata ta nu vede
decât în moarte inevitabilul sfârşit al vieţii. Cuvântul lui Dumnezeu te
asigură că El iubeşte lumea; judecata ta spune că e ceva de neiubit. Cine are
dreptate? Căci unul dintre voi nu are. Aşa şi trebuie să fie.
3.
După cum
explică textul, Spiritul Sfânt este Răspunsul la toate problemele pe care le-ai
făurit.
Aceste
probleme nu sunt reale, dar asta nu e ceva comprehensibil pentru cei ce cred în
ele. Şi fiecare crede în ce şi-a făurit, căci tocmai crezându-le le-a făurit.
În situaţia aceasta ciudată şi paradoxală - fără înţeles şi fără sens, dar din
care nu pare posibilă nicio ieşire -, Dumnezeu Şi-a trimis Judecata să îi
răspundă alei tale. Cu blândeţe, Judecata Lui o substituie pe-a ta. Şi, prin
această substituire, incomprehensibilul e preschimbat în comprehensibil. Cum e
posibilă pacea în lumea aceasta? În judecata ta nu e posibilă şi nicicând nu
poate fi. Dar, în Judecata Lui, ce se reflectă aici, e numai pace.
4.
Pacea le
e cu neputinţă celor ce au războiul în priviri.
Pacea
le e inevitabilă celor ce oferă pace. Atunci, ce uşor se scapă de judecata pe
care o ai asupra lumii! Nu lumea face pacea să pară imposibilă. Imposibilă e
lumea pe care o vezi. Dar Judecata lui Dumnezeu asupra acestei lumi sucite a
izbăvit-o şi a făcut-o aptă să primească bucuroasă pacea. Iar pacea se pogoară
asupra ei ca răspuns voios. Acum, locul păcii e aici, căci a intrat un Gând
dumnezeiesc. Ce altceva decât un Gând dumnezeiesc preface iadul în Cer pur şi
simplu fiind ce este? Pământul se închină în faţa Prezenţei lui pline de
graţie, iar el se apleacă drept răspuns, să îl ridice înapoi. Acum, întrebarea
este alta.
Nu
mai este: „E posibilă pacea în lumea
aceasta?"
ci:
„Nu
e imposibil ca pacea să lipsească de aici?"
din - Curs de Miracole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu