1.
Dacă
pacientul trebuie să îşi schimbe mentalitatea pentru a se vindeca, ce face
profesorul lui Dumnezeu?
Poate
să schimbe mentalitatea pacientului în locul lui? Sigur că nu. Pentru cei
dispuşi deja să îşi schimbe mentalitatea, el nu are altă funcţie decât să se
bucure cu ei, căci au devenit profesori ai lui Dumnezeu alături de el. El are
însă o funcţie mai concretă în cazul celor ce nu înţeleg ce este vindecarea.
Aceşti pacienţi nu îşi dau seama că au ales boala, dimpotrivă, ei cred că boala
i-a ales pe ei. Şi nu sunt deschişi la minte în privinţa acestei chestiuni.
Trupul le spune ce să facă, iar ei se supun. Nu au idee cât de dement este
acest concept. Dacă ar bănui cât este de dement, ar fi vindecaţi. Dar nu
bănuiesc nimic. Pentru ei, separarea este cât se poate de reală.
2.
La ei
vin profesorii lui Dumnezeu, să reprezinte o altă alegere, de care pur şi
simplu au uitat.
Simpla
prezenţă a unui profesor de-al lui Dumnezeu îi ajută să îşi amintească.
Gândurile lui cer dreptul de-a pune sub semnul întrebării ce a luat de bun
pacientul. Ca mesageri ai lui Dumnezeu, profesorii Lui sunt simbolurile
mântuirii. Ei îi cer pacientului să îl ierte pe Fiul lui Dumnezeu în propriul
lui Nume. Ei reprezintă Alternativa. Cu Cuvântul lui Dumnezeu în minte, ei vin
cu binecuvântări, nu să îi vindece pe bolnavi, ci să le amintească remediul pe
care li l-a dat deja Dumnezeu. Nu mâinile lor vindecă. Nu vocea lor rosteşte
Cuvântul lui Dumnezeu. Pur şi simplu, ei dau ce li s-a dat. Îşi strigă fraţii,
cu multă blândeţe, să îşi întoarcă faţa de la moarte:
„Priveşte,
Fiul lui Dumnezeu, ce îţi poate oferi viaţa.
Vrei să
alegi boală în schimb?"
3.
Profesorii
avansaţi ai lui Dumnezeu nu iau în seamă niciodată formele bolii în care crede
fratele lor.
Să
le ia în seamă ar însemna să uite că au toate acelaşi scop şi, de aceea, nu
sunt realmente diferite. Ei caută Vocea lui Dumnezeu în fratele acesta care
vrea să se amăgească într-atât, încât să creadă că Fiul lui Dumnezeu poate să
sufere. Şi îi amintesc că nu el s-a făcut şi că nu poate să nu rămână aşa cum
l-a creat Dumnezeu. Ei recunosc că iluziile nu pot avea niciun efect. Adevărul
din minţile lor se întinde până la adevărul din minţile fraţilor lor, ca
iluziile să nu fie întărite. Aşa sunt aduse la adevăr, nu adevărul e adus la
ele. Aşa sunt spulberate, nu prin voia altuia, ci prin unirea singurei Voinţe
cu ea însăşi. Aceasta este funcţia profesorilor lui Dumnezeu: să nu vadă nicio
voie separată de a lor, şi nici pe a lor separată de-a lui Dumnezeu.
din - Curs de Miracole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu