1. Termenul minte e folosit pentru a
reprezenta agentul activator al spiritului, care îi furnizează energia
creatoare.
Când
e scris cu majusculă, termenul se referă la Dumnezeu sau la Cristos (adică,
Mintea lui Dumnezeu sau Mintea lui Cristos).
Spiritul - este Gândul lui Dumnezeu,
creat de El după Propria Lui asemănare.
Spiritul unificat - este unicul Fiu al
lui Dumnezeu, sau Cristos.
2. În
lumea aceasta, deoarece mintea e scindată, Fiii lui Dumnezeu par să fie
separaţi. Iar minţile lor nu par să fie unite.
În
această stare iluzorie, conceptul de „minte individuală" pare să aibă
înţeles. De aceea, e descrisă în curs de parcă ar avea două părţi:
spiritul şi
eul.
3. Spiritul
e partea care mai este în contact cu Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, Care Îşi are
locul în această parte, dar vede şi cealaltă parte.
Termenul
„suflet" nu se foloseşte decât în citate luate direct din Biblie, datorită
caracterului său extrem de controversat Acesta ar fi însă un echivalent al
„spiritului", cu menţiunea că, fiind ceva ce ţine de Dumnezeu, este veşnic
şi nu s-a născut niciodată.
4. Cealaltă
parte a minţii este complet iluzorie şi face numai iluzii. Spiritul îşi menţine
potenţialul de-a crea, dar Voia lui, care este a lui Dumnezeu, pare să fie
încătuşată cât timp mintea nu e unificată.
Creaţia
continuă neabătută pentru că aceasta e Voia lui Dumnezeu. Voia aceasta este
mereu unificată şi, de aceea, nu are niciun înţeles în această lume. Ea nu are
opus, şi nici grade.
5. Mintea
poate fi corectă sau greşită, în funcţie de vocea pe care o ascultă.
Mintea
corectă ascultă ce spune Spiritul Sfânt, iartă lumea şi, prin viziunea lui
Cristos, vede lumea reală în locul acesteia.
Aceasta
e viziunea finală, ultima percepţie, condiţia în care Dumnezeu Însuşi face
pasul final. Aici sfârşesc laolaltă timpul şi iluziile.
6. Mintea
greşită ascultă ce spune eul şi face iluzii; percepând păcatul, justificând
mânia şi văzând vinovăţia, boala şi moartea ca lucruri reale.
Atât
lumea aceasta, cât şi lumea reală sunt iluzii, pentru că mintea corectă trece
pur şi simplu cu vederea, sau iartă, ceea ce nu s-a petrecut nicicând. De
aceea, ea nu e Unitatea mentală a Minţii lui Cristos, a Cărui Voie e una cu a
lui Dumnezeu.
7. În lumea aceasta, singura libertate rămasă e
libertatea de-a opta, mereu între două opţiuni sau două voci.
Voia
nu e implicată în percepţie la niciun nivel şi nu are nimic de-a face cu
opţiunea. Conştiinţa este mecanismul receptiv, primind mesaje de sus sau de
jos; de la Spiritul Sfânt sau de la eu. Conştiinţa are niveluri şi conştienţa
poate varia foarte drastic, dar nu poate transcende tărâmul perceptual. La cel
mai înalt nivel, devine conştientă de lumea reală şi poate fi instruită să o
facă tot mai mult. Dar însuşi faptul că are niveluri şi poate fi instruită
demonstrează că nu poate atinge cunoaşterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu