CARE E ADEVĂRATUL ÎNŢELES AL SACRIFICIULUI

1.           Deşi în realitate termenul de sacrificiu e absolut lipsit de înţeles, el are înţeles în lume.

Ca toate lucrurile din lume, înţelesul lui e temporar şi se va stinge, până la urmă, în nimicul din care a venit, când nu va mai avea niciun folos. Acum, adevăratul lui înţeles este o lecţie. Ca toate lecţiile, şi aceasta e o iluzie, căci în realitate nu e nimic de învăţat. Dar iluzia aceasta trebuie înlocuită cu un instrument corectiv: o altă iluzie ce o înlocuieşte pe prima, în aşa fel încât să dispară amândouă în final. Prima iluzie, care trebuie înlăturată înainte de-a putea prinde rădăcini un alt sistem de gândire, este aceea că e un sacrificiu să renunţi la lucrurile acestei lumi. Ce altceva ar putea fi decât o iluzie, din moment ce însăşi lumea aceasta nu e nimic mai mult?

2.           Cere multă învăţătură atât să îţi dai seama, cât şi să accepţi că lumea nu are nimic de dat.

Ce poate să însemne sacrificarea nimicului? Nu poate să însemne că ai mai puţin din cauza ei. Nu există sacrificiu în termenii lumii care să nu implice trupul. Gândeşte-te un pic ce numeşte lumea sacrificiu. Putere, faimă, bani, plăcere fizică - cine e „eroul" căruia îi aparţin toate aceste lucruri? Pot să însemne ceva decât pentru un trup? Dar un trup nu poate evalua. Căutând astfel de lucruri, mintea se asociază cu trupul, făcându-şi obscură propria Identitate şi pierzând din vedere ce este cu adevărat.

3.           Odată ce a apărut confuzia aceasta, minţii îi devine imposibil să înţeleagă că toate „plăcerile" lumii nu sunt nimic.

Dar ce sacrificiu implică asta - şi este chiar un sacrificiu! Mintea s-a condamnat acum să caute fără să găsească, să fie veşnic nesatisfăcută şi nemulţumită, să nu ştie ce vrea să găsească de fapt. Cine poate evita această condamnare de sine? Numai prin Cuvântul lui Dumnezeu ar putea să o evite. Căci condamnarea de sine e o decizie în privinţa identităţii, şi nimeni nu pune la îndoială ce se consideră a fi. Poate pune la îndoială totul, dar nu şi asta.

4.           Profesorii lui Dumnezeu nu pot să îşi regrete renunţarea la plăcerile lumii.

Oare e un sacrificiu să renunţi la durere? Ii displace oare unui adult să renunţe la nişte jucării pentru copii? Oare mai tânjeşte să vadă abatorul privirea celui care a întrezărit deja faţa lui Cristos? Niciunul dintre cei ce au scăpat de lume şi de toate relele ei nu se uită înapoi la ea cu condamnare. Dar trebuie să se bucure că e liber de tot sacrificiul pe care i-l cer valorile ei. Lor îşi sacrifică toată pacea. Lor îşi sacrifică toată libertatea. Şi, ca să şi le însuşească, trebuie să îşi sacrifice speranţa Cerului şi amintirea Iubirii Tatălui său. Cine, întreg la minte fiind, alege nimicul ca substitut pentru tot?

5.           Care e adevăratul înţeles al sacrificiului?

El e costul credinţei în iluzii. E preţul care trebuie plătit pentru negarea adevărului. Nu există plăcere a lumii care să nu îl ceară, căci - altfel - plăcerea s-ar considera durere, şi nimeni nu cere durere dacă o recunoaşte. Ideea de sacrificiu e cea care îl orbeşte. Nu vede ce cere. Şi, de aceea, caută într-o mie de feluri şi într-o mie de locuri, crezând de fiecare dată că a găsit şi rămânând dezamăgit de fiecare dată. „Caută, dar nu afla" rămâne porunca aspră a acestei lumi, şi niciunul dintre cei ce urmăresc obiectivele lumii nu poate face altfel.

6.           Cursul acesta poate crezi că îţi cere să sacrifici tot ce îţi este realmente drag.

Într-un sens, e adevărat, căci îndrăgeşti ce îl răstigneşte pe Fiul lui Dumnezeu, iar cursul urmăreşte să îl elibereze. Dar să nu înţelegi greşit ce înseamnă sacrificiul. Căci înseamnă întotdeauna renunţarea la ce vrei. Dar ce anume vrei, profesorul lui Dumnezeu? Ai fost chemat de Dumnezeu şi ai răspuns. Vrei acuma să sacrifici Chemarea respectivă? Puţini au auzit-o încă, şi nu pot decât să îţi ceară ajutorul. Altă speranţă nu e în toată lumea, în care să se încreadă. Altă voce nu e în toată lumea, care să fie un ecou al Vocii Lui. Dacă vrei să sacrifici adevărul, ei stau în iad. Şi, dacă stau, o să rămâi şi tu cu ei.

7.           Nu uita că sacrificiul e total.

Nu există jumătăţi de sacrificiu. Nu poţi renunţa la Cer doar parţial. Nu poţi fi doar un pic în iad. Cuvântul lui Dumnezeu nu are excepţii. Iată ce îl face sfânt şi mai presus de lume. Tocmai sfinţenia lui arată spre Dumnezeu. Tocmai sfinţenia lui te ocroteşte. E negat dacă îţi ataci fratele pentru orice. Căci tocmai aici are loc ruptura de Dumnezeu. O ruptură care este imposibilă. O ruptură care nu se poate întâmpla. Dar o ruptură în care vei crede cu siguranţă, pentru că ai înscenat o situaţie care e imposibilă. Iar, în această situaţie, imposibilul poate părea să se întâmple. Pare să se întâmple cu preţul „sacrificării" adevărului.

8.           Profesorul lui Dumnezeu, nu uita ce înseamnă sacrificiul şi aminteşte-ţi ce trebuie să însemne, ca şi cost, fiece decizie pe care o ei, decide în favoarea lui Dumnezeu, şi ţi se dă totul fără niciun cost.

Decide împotriva Lui, şi alegi nimicul, cu preţul conştientizării totului. Ce vrei să predai? Adu-ţi aminte numai ce vrei să înveţi. Căci asta ar trebui să te preocupe. Ispăşirea este pentru tine. Învăţarea ta o reclamă şi învăţarea ta o dă. Lumea nu o conţine. Învaţă însă acest curs, şi e a ta. 

Dumnezeu îţi oferă Cuvântul Lui, căci are nevoie de profesori. 

Cum altfel I Se mântuieşte Fiul?

din - Curs de Miracole