Doar eul pune întrebări, pentru că numai eul pune la îndoială

1.           Preocuparea acestui curs nu este speculaţia filozofică, nici terminologia precisă.

Preocuparea lui e numai Ispăşirea, sau corecţia percepţiei. Iertarea este mijlocul prin care se realizează Ispăşirea. Structura „conştiinţei individuale" e absolut irelevantă, fiind un concept ce reprezintă „greşeala originară" sau „păcatul originar". Studierea greşelii în sine nu duce la corecţie, dacă vrei să reuşeşti cu adevărat să treci greşeala cu vederea. Cursul urmăreşte tocmai acest proces de trecere cu vederea.

2.           Toţi termenii sunt potenţial controversaţi, iar cei ce caută controversă o vor găsi.

Însă şi cei ce caută clarificare o vor găsi. Dar trebuie să fie dispuşi să treacă controversa cu vederea, recunoscând că e un mecanism de apărare împotriva adevărului, sub forma unei manevre procrastinatoare. Consideraţiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credinţă şi pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci şi necesară. Tocmai spre această trăire e îndreptat cursul. Numai aici devine posibilă consecvenţa, pentru că numai aici ia sfârşit incertitudinea.

3.           Cursul acesta rămâne în cadrul eului, unde e nevoie de el.

Preocuparea lui nu constituie ce e dincolo de toată greşeala, deoarece e conceput doar pentru a orienta în această direcţie. De aceea se foloseşte de cuvinte, care sunt simbolice şi nu pot exprima ce se află dincolo de simboluri. Doar eul pune întrebări, pentru că numai eul pune la îndoială. Odată ce s-a pus o întrebare, cursul pur şi simplu dă un alt răspuns. Şi totuşi, răspunsul acesta nu încearcă să recurgă la inventivitate sau ingeniozitate. Acestea sunt atribute ale eului. Cursul e simplu. Are o singură funcţie şi un singur obiectiv. Numai aspectul acesta îi rămâne întru totul consecvent, pentru că numai acesta poate să fie consecvent.

4.           Eul va cere multe răspunsuri pe care cursul acesta nu le dă.

El nu recunoaşte ca întrebări simpla formă a unei întrebări la care e imposibil să răspundă. Eul poate întreba: „Cum s-a produs imposibilul?", „Cui i s-a întâmplat imposibilul?", şi poate să o întrebe sub numeroase forme. Dar nu există un răspuns, ci numai o trăire. Caută numai asta, şi nu lăsa teologia să te reţină.

5.           Vei observa că accentul pus în curs pe chestiuni de structură nu ţine mult şi apare doar la început. 

Dispare la scurt timp după aceea, pentru a face loc învăţăturii centrale. Fiindcă ai cerut lămuriri însă, iată - în cele ce urmează - câţiva dintre termenii folosiţi.

Curs de Miracole