1.
Vindecarea implică înţelegerea
scopului pe care îl urmăreşte iluzia bolii. Fără aceasta, vindecarea e
imposibilă.
I. Scopul perceput al bolii
1.
Vindecarea se obţine în clipa în care
suferindul nu mai percepe nicio valoare în durere.
Cine
ar alege să sufere dacă nu ar crede că suferinţa îi aduce ceva, ceva de valoare
pentru el? Trebuie să creadă că ea e un preţ mic pentru ceva de o valoare mai mare.
Căci boala e o opţiune, o decizie. E alegerea slăbiciunii, în convingerea
greşită că ar fi putere. Când se petrece, adevărata putere e considerată o
ameninţare şi vindecarea, un pericol. Boala e o metodă, concepută în nebunie,
de a-l instala pe Fiul lui Dumnezeu pe tronul Tatălui său. Dumnezeu e văzut în
afară, aprig şi puternic, dornic să ţină la El toată puterea. Numai prin
moartea Lui poate să Îl învingă Fiul.
2.
Şi ce reprezintă vindecarea, potrivit
acestei convingeri demente?
Ea
simbolizează înfrângerea Fiului lui Dumnezeu şi triumful Tatălui său asupra
lui. Ea reprezintă sfidarea absolută într-o formă directă pe care Fiul lui
Dumnezeu e forţat să o recunoască. Ea întruchipează tot ce vrea să îşi ascundă
acesta ca să îşi protejeze „viaţa". Dacă e vindecat, răspunde de
propriile-i gânduri. Iar, dacă e răspunzător de propriile-i gânduri, va fi ucis
ca să îşi demonstreze cât e de jalnic şi de slab. Dar, dacă îşi alege singur
moartea, slăbiciunea lui este puterea lui. Acum şi-a dat ce i-ar da Dumnezeu, şi
aşa a uzurpat complet tronul propriului său Creator.
din - Curs de Miracole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu