Adevărata credinţă

1.                    Credinţa profesorului lui Dumnezeu se măsoară în funcţie de progresele pe care le-a făcut în privinţa programei.

Mai alege unele aspecte ale vieţii la care să aplice ce a învăţat, în timp ce pe altele le ţine la distanţă? Dacă da, progresul lui e limitat, iar încrederea încă nu i s-a stabilit cu fermitate. Credinţa este încrederea profesorului lui Dumnezeu că toate lucrurile vor fi rânduite prin Cuvântul lui Dumnezeu: nu unele, ci toate. În general, credinţa lui se fixează la început doar pe câteva probleme, rămânând atent limitată pentru o vreme. Să renunţi la toate problemele şi să le laşi în seama unui singur Răspuns înseamnă să răstorni complet gândirea lumii. Şi numai asta e credinţă. Numai asta merită să poarte acest nume. Dar merită atins fiece grad, oricât de mic. După cum spune textul, faptul că eşti gata nu înseamnă că şi stăpâneşti.

2.                    Adevărata credinţă însă nu deviază.

Consecventă fiind, e întru totul onestă. Neabătută fiind, e plină de încredere. Bazată fiind pe neînfricare, e blândă. Certă fiind, e bucuroasă. Şi, încrezătoare fiind, e tolerantă. Credinţa, aşadar, combină în ea celelalte atribute ale profesorilor lui Dumnezeu. Ea implică acceptarea Cuvântului lui Dumnezeu şi a felului în care El Îşi defineşte Fiul. Spre Ele e îndreptată mereu credinţa în adevăratul sens. Spre Ele priveşte, căutând până găseşte. Neapărarea o însoţeşte firesc, iar condiţia ei e bucuria. Şi, odată ce-a găsit, se lasă cu certitudine tihnită pe acel unic ceva căruia i se cuvine credinţa totală.

IX. Credinţă - Curs de Miracole