EXISTĂ REÎNCARNARE?

1.        În ultimă instanţă, reîncarnarea este imposibilă.

Nu există trecut, nici viitor, iar ideea naşterii într-un trup, o dată sau de mai multe ori, nu are niciun înţeles. Reîncarnarea nu poate, atunci, să fie adevărată în niciun sens real. Singura noastră întrebare ar trebui să fie:

„Este un concept util?" Iar asta depinde, fireşte, de întrebuinţarea care i se dă. Dacă e întrebuinţat să întărească recunoaşterea naturii veşnice a vieţii, e într-adevăr folositor. Ce altă întrebare despre el ajută cu adevărat la luminarea drumului? Ca multe alte crezuri, şi de acesta se poate abuza destul de crunt. În cazul cel mai bun, un asemenea abuz oferă preocupare şi mândrie, poate, în trecut. În cazul cel mai rău, induce inerţie în prezent. Între cele două extreme sunt posibile tot felul de absurdităţi.

2.        Reîncarnarea nu e, în niciun caz, problema de care să ne ocupăm acum.

Dacă ar răspunde de unele dintre dificultăţile cu care se confruntă un individ acum, unica lui sarcină ar fi tot aceea de-a scăpa de ele acum. Dacă îşi pune bazele unei vieţi viitoare, tot numai acum poate lucra la propria lui mântuire. Pentru unii, conceptul poate fi reconfortant; şi, de le dă curaj, valoarea lui vorbeşte de la sine. E cert însă că drumul către mântuire poate fi găsit atât de cei ce cred în reîncarnare, cât şi de cei care nu cred. De aceea, ideea nu poate fi considerată esenţială pentru programa acestui curs. Există întotdeauna un dram de risc în a vedea prezentul în funcţie de trecut. Există întotdeauna un dram de bine în orice gând ce întăreşte ideea că viaţa şi trupul nu simt acelaşi lucru.

3.        Pentru scopurile noastre, nu ar fi util să luăm o poziţie categorică în privinţa reîncarnării.

Un profesor de-al lui Dumnezeu trebuie să le fie la fel de util celor care cred în ea, cât şi celor ce nu cred. Dacă i s-ar cere să ia o poziţie categorică, i s-ar limita pur şi simplu atât utilitatea, cât şi capacitatea de-a lua decizii. Cursul nostru nu se ocupă de concepte ce nu sunt acceptabile oricui, indiferent de convingerile formale pe care le deţine. Fiecăruia îi va fi de ajuns să facă faţă propriului eu, şi nu e rolul înţelepciunii să adauge controverse sectare la poverile fiecăruia. Şi nu s-ar bucura de niciun avantaj din acceptarea prematură a cursului, doar pentru că îi susţine o credinţă deţinută mai de mult.

4.        Nu se poate accentua prea mult că ţinta acestui curs e inversarea completă a gândirii.

Când va fi atinsă în final, chestiuni de genul validităţii reîncarnării vor deveni lipsite de orice noimă. Până atunci, se prea poate să fie pur şi simplu controverse. De aceea, profesorul lui Dumnezeu e înţelept să se distanţeze de toate întrebările de acest gen, căci are multe de predat şi de învăţat în afara lor. Ar trebui să înveţe şi să predea că asemenea chestiuni teoretice nu fac decât să irosească timpul, deviindu-l de la scopul ce i-a fost desemnat. Dacă există aspecte ale vreunei concepţii sau convingeri care îi vor fi utile, se va spune. Şi i se va spune şi cum să le folosească. Ce altceva mai trebuie să ştie?

5.        Înseamnă oare că profesorul lui Dumnezeu ar trebui să nu creadă în reîncarnare sau să nu o discute cu alţii care cred?

Răspunsul e, fireşte, nu! Dacă se întâmplă să creadă în reîncarnare, ar fi greşit din partea lui să renunţe la acest crez, dacă nu l-a sfătuit Profesorul lăuntric să o facă. Iar asta e foarte improbabil. Poate fi informat că face abuz de acest crez într-un mod ce dăunează atât progresului elevului, cât şi propriului progres. I se recomandă atunci reinterpretarea, pentru că este necesară. Tot ce trebuie să recunoască însă e că naşterea nu a fost începutul şi moartea nu este sfârşitul. Unui începător nu i se cere nici măcar atât. Nu trebuie decât să accepte ideea că ce ştie nu este neapărat tot ce e de învăţat. I-a început călătoria.

6.        Accentul pus în acest curs rămâne întotdeauna pe acelaşi lucru: în acest moment ţi se oferă deplină mântuire, şi tot în acest moment o poţi şi accepta.

Asta rămâne, în continuare, singura ta răspundere. Ispăşirea poate fi echivalată cu ieşirea totală din trecut şi cu lipsa totală de interes faţă de viitor. Cerul e aici. Alt loc nu există. Cerul e acum. Alt timp nu există. Pe profesorii lui Dumnezeu nu îi interesează să predea ceva ce nu duce la asta. Corect interpretate, toate crezurile vor arăta spre asta. În acest sens, se poate spune că adevărul lor stă în utilitatea lor. Toate crezurile care duc la progres trebuie onorate. E singurul criteriu pe care îl cere acest curs. Mai mult de atât nu e necesar.

din - Curs de Miracole