Dacă nu ar fi profesorii lui Dumnezeu, şansele de mântuire ar fi mici, căci lumea păcatului ar părea de-a pururea reală

1.        În gândirea lumii, rolurile predării şi învăţării sunt inversate de fapt.

E o inversare tipică. Ea dă impresia că profesorul şi elevul sunt separaţi, profesorul dând ceva elevului, nu sie însuşi. În plus, actul predării e considerat o activitate specială, în care cineva se angajează doar o parte relativ mică din timp. Cursul, pe de altă parte, subliniază că a preda este a învăţa, aşa că profesorul şi elevul sunt unul şi acelaşi. Cursul mai subliniază că predarea este un proces constant: are loc în fiecare moment al zilei, continuându-se şi în gândurile somnului. 

2.        A preda este a demonstra. 

Există doar două sisteme de gândire, iar tu îţi demonstrezi tot timpul credinţa în veracitatea unuia sau a celuilalt. Din demonstraţia ta învaţă alţii şi înveţi, totodată, şi tu. Întrebarea nu este dacă vei preda, pentru că nu ai de ales în această privinţă. S-ar putea spune că scopul cursului este acela de a-ţi furniza un mijloc de-a alege ce vrei să predai, pornind de la ce vrei să înveţi. Nu îi poţi da altuia, ci numai ţie însuţi, iar lucrul acesta îl înveţi predând. Predarea nu e decât o chemare a martorilor să ateste ceea ce crezi. E o metodă de convertire. Şi nu se efectuează numai prin cuvinte. Orice situaţie trebuie să fie, pentru tine, o şansă de-a preda altora ce eşti şi ce sunt alţii pentru tine. Nici mai mult, dar nici mai puţin de atât. 

3.         De aceea, programa pe care ţi-o stabileşti tu este determinată exclusiv de ce crezi că eşti şi de cum crezi că se raportează alţii la tine. 

În situaţia predării formale, aceste întrebări pot să nu aibă nicio legătură cu ceea ce consideri că predai. Dar e cu neputinţă să nu pui conţinutul oricărei situaţii în slujba lucrului pe care îl predai de fapt şi pe care, prin urmare, îl înveţi. Conţinutul verbal al predării tale nu are nimic de-a face cu asta. Poate să coincidă cu ce predai sau poate să nu coincidă. Predarea ce se ascunde în spatele cuvintelor tale e cea care îţi predă. Predarea nu face decât să întărească ce crezi despre tine. Scopul ei fundamental e să reducă îndoiala de sine. Asta nu înseamnă că sinele pe care încerci să îl protejezi este real. Dar înseamnă că sinele pe care îl crezi real e cel pe care îl predai. 

4.        Asta e inevitabil. De asta nu ai cum să scapi. Cum ar putea să fie altfel? 

Cine urmează programa lumii - şi toţi câţi sunt aici o vor urma până îşi vor schimba mentalitatea - predă doar pentru a se convinge că este ceea ce nu e. Iată care este scopul lumii. Care alta poate fi, atunci, programa ei? În această situaţie închisă şi deznădăjduită, care nu predă decât disperare şi moarte, Dumnezeu îşi trimite profesorii. Şi, predând lecţiile Lui de bucurie şi speranţă, îşi încheie şi ei propria lor învăţare. 

5.        Dacă nu ar fi profesorii lui Dumnezeu, şansele de mântuire ar fi mici, căci lumea păcatului ar părea de-a pururea reală. 

Cei ce se amăgesc trebuie să amăgească, căci trebuie să predea amăgire. Ce altceva e iadul? Acest manual este un manual pentru profesorii lui Dumnezeu. Ei nu sunt perfecţi, căci altfel nu ar fi aici. Dar tocmai asta este misiunea lor, să devină perfecţi aici, aşa că ei predau şi răs-predau perfecţiunea, în multe, multe feluri, până o învaţă. Iar apoi nu se mai văd, deşi gândurile lor rămân de-a pururi o sursă de putere şi de adevăr. Ce simt ei? Cum sunt aleşi? Ce fac? Cum pot realiza propria lor mântuire şi mântuirea lumii? 

          

           Manualul de faţă e o încercare de-a răspunde la aceste întrebări. 

din - Curs de Miracole