1.
Manualul acesta nu îşi propune să
răspundă la toate întrebările pe care le-ar putea pune profesorul şi elevul.
De
fapt, el acoperă doar câteva dintre cele mai evidente, sub forma unui scurt
rezumat al celor mai importante concepte din text şi din culegerea de
exerciţii. Manualul nu e un substitut pentru nicicare dintre ele, ci doar un
supliment. Deşi se numeşte manual pentru profesori, trebuie să ţinem minte că
numai timpul desparte profesorul de elev, aşa că diferenţa e temporară prin
definiţie. În unele cazuri, poate fi util ca elevul să citească mai întâi
manualul. Alţii ar putea să beneficieze mai degrabă dacă încep cu culegerea de
exerciţii. Iar alţii pot avea nevoie să înceapă la nivelul mai abstract al
textului.
2.
Care este pentru care?
Cine
ar beneficia mai mult doar din rugăciuni?
Cine
are nevoie doar de un surâs, fiind încă nepregătit pentru mai mult?
Nimeni
să nu încerce să răspundă la aceste întrebări de unul singur. Cu siguranţă,
niciun profesor de-al lui Dumnezeu nu a ajuns până aici fără să îşi dea seama
de acest lucru. Programa este extrem de individualizată, şi toate aspectele se
află sub îngrijirea şi îndrumarea Spiritului Sfânt. Întreabă, şi El îţi va
răspunde. Răspunderea este a Lui, şi numai El e în măsură să Şi-o asume. E
funcţia Lui să o facă. E funcţia ta să laşi întrebările pe seama Lui. Vrei să
răspunzi de decizii despre care înţelegi atât de puţin? Bucură-te că ai un
Profesor Care nu poate face nicio greşeală. Răspunsurile Lui sunt corecte
întotdeauna. Ai spune asta despre ale tale?
3.
Există un alt avantaj - unul foarte
important - în a-ţi lăsa deciziile pe seama Spiritului Sfânt cu frecvenţă tot
mai mare.
Poate
că nu te-ai gândit la acest aspect, dar poziţia lui centrală este evidentă. Să
urmezi călăuzirea Spiritului Sfânt înseamnă să te laşi absolvit de vinovăţie.
Este esenţa Ispăşirii. Este nucleul programei. Uzurparea imaginară a funcţiilor
ce nu îţi aparţin stă la baza fricii. Toată lumea pe care o vezi reflectă
iluzia că ai săvârşit lucrul acesta, făcând inevitabilă frica. Să restitui funcţia
Cui Îi aparţine înseamnă, aşadar, să scapi de toată frica. Şi tocmai asta
permite să îţi revină amintirea iubirii. Să nu crezi, atunci, că este necesar
să urmezi călăuzirea Spiritului Sfânt pur şi simplu din cauza propriilor tale
inadecvări. Ea este ieşirea ta din iad.
4.
Iată din nou paradoxul la care se tot
fac referiri în curs.
Să
spui: „Nu pot să fac nimic de la
mine" înseamnă să obţii toată puterea. Şi totuşi nu e decât un paradox
aparent. În felul în care te-a creat Dumnezeu, ai toată puterea. Chipul pe care
l-ai făcut tu din tine nu are. Spiritul Sfânt ştie adevărul despre tine. Chipul
pe care l-ai făcut tu, nu. Dar, în ciuda ignoranţei lui evidente şi totale,
chipul acesta crede că le ştie pe toate pentru că tu i-ai dat această credinţă.
Asta predaţi tu şi lumea care a fost făcută să susţină ce predai. Dar
Profesorul Care ştie adevărul nu l-a uitat. Deciziile Lui le aduc foloase
tuturor, fiind întru totul lipsite de atac. Şi, de aceea, incapabile să
stârnească vinovăţie.
5.
Cine îşi asumă o putere pe care nu o
are se amăgeşte. Dar să accepte puterea care i s-a dat de Dumnezeu nu înseamnă
decât să îşi recunoască propriul Creator şi să Îi accepte darurile.
Iar darurile Lui nu au limite.
Să
Îi ceri Spiritului Sfânt să decidă în locul tău înseamnă, pur şi simplu, să îţi
accepţi adevărata moştenire. Oare înseamnă că nu poţi să spui nimic fără să Îl
consulţi pe El? Sigur că nu! Aşa ceva nu ar fi practic, iar cursul de faţă se
ocupă îndeosebi de ce e practic. Dacă ţi-ai făcut o obişnuinţă din a cere ajutorul
când şi unde poţi, poţi avea încredere că ţi se va da înţelepciune atunci când
ai nevoie. Pregăteşte-te pentru asta în fiecare dimineaţă, aminteşte-ţi-L pe
Dumnezeu când poţi în cursul zilei, cere ajutorul Spiritului Sfânt când îţi
este cu putinţă şi mulţumeşte-I noaptea că te-a călăuzit. Şi încrederea îţi va
fi cu adevărat bine întemeiată.
6.
Nu uita că Spiritul Sfânt nu Se
bazează pe ce spui.
Îţi
înţelege rugăminţile inimii şi le răspunde. Înseamnă oare că, atâta timp cât
îţi rămâne atrăgător atacul, El va riposta cu un rău? Nicidecum! Căci Dumnezeu
I-a dat puterea să traducă rugăciunile inimii tale în limba Lui. EL înţelege că
un atac e o chemare de ajutor. Şi ripostează, în consecinţă, oferindu-Şi
ajutorul. Dumnezeu ar fi crud dacă ar lăsa cuvintele tale să le înlocuiască pe
ale Lui. Un tată iubitor nu îşi lasă copilul să îşi facă rău sau să îşi aleagă
propria distrugere. Deşi el poate cere să îşi facă rău, tatăl lui tot îl va
proteja. Şi cu cât mai mult de-atât Îşi iubeşte oare Fiul Tatăl tău?
7.
Adu-ţi aminte că eşti complinirea şi
Iubirea Lui.
Adu-ţi
aminte că slăbiciunea ta este puterea Lui. Dar să nu citeşti asta în grabă sau
greşit. Dacă puterea Lui este în tine, ce percepi ca slăbiciunea ta nu e decât
iluzie. Iar El ţi-a dat mijloacele pentru a o demonstra.
Cere-I Profesorului Său lucrurile toate,
şi lucrurile toate ţi se dau.
Nu în viitor, ci imediat, acum.
Dumnezeu nu aşteaptă, căci aşteptarea
presupune timp, iar El este atemporal.
Uită-ţi
chipurile prosteşti, senzaţia de slăbiciune şi frica de rău, visele de pericol
şi „prejudicii" selectate. Dumnezeu nu Îşi cunoaşte decât Fiul, iar el
este aşa cum a şi fost creat. Cu încredere te pun în Mâinile Lui şi aduc
mulţumiri pentru tine că e aşa.
8.
Şi acum în tot ce faci fii binecuvântat.
Dumnezeu
la tine vine să ajuţi la mântuirea lumii.
Profesorul
lui Dumnezeu, El îţi oferă mulţumiri,
Şi
toată lumea stă tăcută in harul
Pe
care îl aduci tu de la El. Eşti Fiul Lui pe care îl iubeşte,
Şi
ţie îţi este dat să fii mijlocul
Prin
care Se aude în lume Vocea Lui,
Să
se încheie toate câte ţin de timp; să pună capăt
Tuturor
celor văzute şi să desfacă
Tot
ce este schimbător. Prin tine se vesteşte
O
lume nevăzută, neauzită, dar cu adevărat aici.
Sfânt
eşti; şi, în lumina ta, lumea îţi
Reflectă
sfinţenia, căci nu eşti
Singur,
şi nici fără prieteni. În numele tău aduc mulţumiri
Şi
mă alătur eforturilor tale în folosul Lui,
Ştiind
că ele sunt, deopotrivă, în folosul meu
Şi
al tuturor celor care merg la Dumnezeu cu mine.
AMIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu