CE E PACEA LUI DUMNEZEU

1.           S-a spus că există un fel de pace care nu e din lumea aceasta.

       Cum o recunoşti?

       Cum o găseşti?

       Şi, odată găsită, cum poţi să o păstrezi?

Să examinăm fiecare dintre aceste întrebări în parte, căci fiecare dintre ele reflectă un alt pas dea lungul drumului.  

2.           Mai întâi, cum poţi să recunoşti pacea lui Dumnezeu?

Pacea lui Dumnezeu se recunoaşte la început printr-un singur lucru: ea diferă total, în toate privinţele, de toate trăirile anterioare. Nu aminteşte de nimic din ce s-a petrecut înainte. Nu aduce cu ea asociaţii din trecut. Este ceva cu totul nou. Da, există un contrast între lucrul acesta şi tot trecutul. Dar, ciudat, nu e un contrast de adevărate diferenţe, trecutul dispare pur şi simplu şi, în locul lui, rămâne o linişte eternă. Doar atât. Contrastul perceput la început a dispărut complet. Liniştea s-a întins să acopere totul.

3.           Cum găseşti această linişte?

Nimeni nu poate să nu o găsească dacă îi caută condiţiile. Pacea lui Dumnezeu nu poate veni niciodată unde e mânie, pentru că mânia trebuie să nege existenţa păcii. Cine consideră mânia justificată - în orice fel sau în orice împrejurare - declară că pacea nu are înţeles şi trebuie să creadă că ea nu poate să existe. În condiţia aceasta, pacea nu poate fi găsită. De aceea, iertarea este condiţia necesară pentru găsirea păcii lui Dumnezeu. Mai mult, iertarea fiind dată, trebuie să fie pace. Căci, cu excepţia atacului, ce altceva mai duce la război? Şi, în afara păcii, ce alt opus are războiul? Aici, contrastul iniţial se distinge evident şi clar. Dar, când pacea e găsită, războiul e lipsit de înţeles. Şi acum tocmai conflictul e perceput inexistent şi ireal.

4.           Cum păstrezi pacea lui Dumnezeu, odată ce-ai găsit-o?

Revenirea mâniei, sub orice formă, va coborî din nou cortina grea, iar credinţa că pacea nu poate să existe va reveni cu siguranţă. Războiul e reacceptat ca singura realitate. Acum trebuie să pui sabia jos încă o dată, deşi nu recunoşti că ai apucat-o iar. Dar o să înveţi - pe măsură ce îţi aminteşti acum, oricât de vag, ce fericit ai fost fără de ea - că trebuie să o fi luat din nou ca apărare. Opreşte-te acum o clipă şi gândeşte-te la următorul lucru: conflict doreşti, sau pacea lui Dumnezeu e o alegere mai bună? Care din ele îţi dă mai mult? O minte senină nu e un dar mărunt. Nu ai prefera să trăieşti decât să alegi să mori?

5.           Viaţa e o bucurie, dar moartea nu e decât plângere.

Tu vezi în moarte posibilitatea de-a scăpa de ce ai făurit. Dar nu vezi următorul lucru: că tu ai făcut moartea şi nu e decât iluzia unui sfârşit. Moartea nu poate fi o scăpare, căci nu în viaţă stă problema. Viaţa nu are opus, căci este Dumnezeu. Viaţa şi moartea par să fie opuse pentru că ai hotărât că moartea pune capăt vieţii. Iartă lumea, şi vei înţelege că tot ce a creat Dumnezeu nu poate avea sfârşit şi că tot ce nu a fost creat de El nu are realitate. În această singură frază se explică tot cursul nostru. În această singură frază se dă exersării noastre singura ei direcţie. Şi în această singură frază se precizează întreaga programă a Spiritului Sfânt, exact aşa cum este. 

6.           Ce e pacea lui Dumnezeu?

Doar atât: simpla înţelegere că Voia Lui e absolut fără opus. Nu există gând care să Îi contrazică Voia, şi să poată fi adevărat. Contrastul dintre Voia Lui şi a ta doar pare o realitate. De fapt, nu a existat conflict, căci Voia Lui este a ta. Acum, puternica Voie a lui Dumnezeu Însuşi e darul Lui faţă de tine. El nu caută să o ţină pentru El. De ce ai căuta să îţi fereşti de El micile şi plăpândele închipuiri? 

Voia lui Dumnezeu e Una şi e tot ce există. Asta e moştenirea ta.

Universul de dincolo de soare şi de stele şi de toate gândurile pe care le poţi concepe îţi aparţine.

Pacea lui Dumnezeu e condiţia pentru Voia Lui.

Dobândeşte pacea Lui, şi îţi vei aduce aminte de El.

din - Curs de Miracole