1.
Poate
oare să sfârşească ce nu are început?
Lumea
se va sfârşi cu o iluzie, cum a şi început. Dar sfârşitul ei va fi o iluzie a
îndurării. Iluzia iertării, deplină, neexcluzând pe nimeni, de o blândeţe
nelimitată, o va acoperi, ascunzând tot răul, tot păcatul, şi punând capăt
vinovăţiei pentru totdeauna. Aşa sfârşeşte lumea pe care vinovăţia a făcut-o,
căci nu mai are rost acuma şi dispare. Tatăl iluziilor este credinţa că ele au
un rost, că servesc unei nevoi sau satisfac o lipsă. Percepute fără vreun rost,
nu se mai văd. Li se recunoaşte inutilitatea şi dispar. Cum altfel ar putea
sfârşi iluziile toate? Au fost aduse la adevăr, iar adevărul nu le-a văzut. A
trecut, pur şi simplu, cu vederea ceva ce nu are înţeles.
2.
Până
iertarea nu este deplină, lumea are efectiv un rost.
Ea
devine casa în care se naşte iertarea şi în care creşte, se întăreşte şi devine
tot mai cuprinzătoare. Aici e nutrită, căci aici e nevoie de ea. Un Mântuitor
blând, născut unde s-a făurit păcatul şi vina a părut reală. Aici e casa Lui,
căci aici chiar e nevoie de El. Aduce cu El sfârşitul lumii. Tocmai la Chemarea
Lui răspund profesorii lui Dumnezeu, îndreptându-şi în linişte atenţia spre El
să Îi primească Cuvântul. Lumea se va sfârşi când toate lucrurile din ea s-au
judecat corect prin judecata Lui. Lumea se va sfârşi cu binecuvântarea
sfinţeniei asupra ei. Când nu va mai rămâne niciun gând de păcat, lumea se va
isprăvi. Nu va fi distrusă, nici atacată şi nici măcar atinsă. Pur şi simplu,
va înceta să pară că există.
3.
Sigur,
momentul acesta pare foarte, foarte îndepărtat. „Când nu va mai rămâne niciun
gând de păcat" pare într-adevăr o ţintă cu bătaie lungă.
Dar
timpul stă neclintit şi aşteaptă atingerea ţintei profesorilor lui Dumnezeu.
Niciun gând de păcat nu va rămâne în clipa în care oricare dintre ei va accepta
Ispăşirea pentru el însuşi. Nu e mai uşor să ierţi un păcat decât să le ierţi
pe toate. Iluzia ordinii dificultăţilor e un obstacol pe care profesorul lui
Dumnezeu trebuie să înveţe să îl depăşească şi să îl lase în urmă. Un singur
păcat perfect iertat de un singur profesor al lui Dumnezeu poate încheia toata
mântuirea. Poţi înţelege acest lucru? Nu; căci e de neînţeles pentru cei de
aici. Dar este lecţia finală în care se redă unitatea. Contrazice toată
gândirea lumii, dar de contrazis o contrazice şi Cerul.
4.
Lumea
se va sfârşi când i se va inversa complet sistemul de gândire.
Până
atunci, frânturi din gândirea ei vor mai părea să fie logice. Lecţia finală,
care aduce încheierea lumii, nu poate fi pricepută de cei încă nepregătiţi să
părăsească lumea şi să treacă dincolo de minusculul ei câmp de acţiune. Care e
atunci funcţia profesorului lui Dumnezeu în această lecţie conclusivă? Nu
trebuie decât să înveţe cum să o abordeze; să fie dispus să meargă în direcţia
ei. Nu trebuit decât să aibă încredere că, dacă Vocea lui Dumnezeu îi spune că
e o lecţie pe care o poate învăţa, o poate învăţa. Nu o judecă nici grea, şi
nici uşoară. Propriul lui Profesor o indică, aşa că are încredere că El o să îi
arate cum să o înveţe.
5.
Lumea
se va sfârşi cu bucurie, pentru că este un tărâm al întristării. Când vine
bucuria, scopul lumii a şi dispărut.
Lumea
se va sfârşi cu pace, pentru că este un tărâm al războiului. Când vine pacea
care este rostul lumii? Lumea se va sfârşi cu hohote de râs, pentru că este un
tărâm al lacrimilor. Acolo unde se râde, oare cine mai poate să plângă? Şi
numai iertarea deplină aduce toate aceste lucruri să binecuvânteze lumea. Cu
binecuvântare pleacă, pentru că nu se va sfârşi cum a început. Funcţia
profesorilor lui Dumnezeu e să preschimbe iadul în Cer, căci ce predau ei sunt
lecţii în care se reflectă Cerul. Şezi acum cu adevărată umilinţă şi dă-ţi seama
că tot ce vrea Dumnezeu să faci poţi face. Să nu fii arogant şi să spui că nu
poţi să Îi înveţi programa. Cuvântul Lui spune altfel. Facă-se Voia Lui. Nu
poate să fie altfel. Şi fii recunoscător că e aşa.
din - Curs de Miracole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu